Prezentare generală a judeţului Suceava

Judeţul Suceava, situat în nordul României, ocupã o suprafaţă de 8553,5 km2 (reprezentând cca 4% din teritoriul ţării), fiind al doilea judeţ din ţară ca întindere. Judeţul Suceava se învecinează la sud cu judeţele Mureş, Harghita şi Neamţ, la vest cu judeţele Maramureş şi Bistriţa Năsăud, la est cu judeţele Botoşani şi Iaşi, iar la nord cu Republica Ucraina.  
        Reţeaua hidrografică a judeţului însumează 3092 km. Densitatea reţelei hidrografice este de 0,361 km râu/km2 teritoriu, valoare superioară celei medii pe ţară.
         Principalele cursuri de apă ce străbat judeţul sunt: râul Siret (de la N la S) şi afluenţii săi, râurile Suceava, Şomuzu Mare, Moldova, Bistriţa (curgând de la NV spre SE). Suprafaţa totală a luciilor de apă din judeţ este de 5542,63 ha, din care 5056,622 ha ape curgătoare şi 486,008 ha lacuri.)
Suprafaţa totală a luciilor de apă din judeţ este de 5542,63 ha, reprezentând 0,65% din suprafaţa totală a judeţului, din care 5056,622 ha ape curgătoare şi 486,008 ha lacuri. 
         În totalitate râurile de pe teritoriul judeţului Suceava sunt tributare râului Siret, datorită configuraţiei generale a reliefului. Cantităţile cele mai mari de apă sunt transportate de râurile ale căror bazine de alimentare sunt situate în regiunea montană. Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova, care drenează prin intermediul afluenţilor săi peste 33% din suprafaţa judeţului Suceava, dupã care urmează Bistriţa (cca. 30% din suprafaţă) şi Suceava. 
  Apele stătătoare constau din lacuri naturale de dimensiuni mici şi lacuri antropice amenajate în scopuri complexe: rezerve de apă industrială şi potabilă, apărare împotriva inundaţiilor, piscicultură etc. Cele mai numeroase acumulări antropice sunt cele 6 lacuri din lungul râului Şomuzu Mare. 
        Apele subterane din judeţ sunt cantonate în depozitele unor structuri cristalino-mezozoice, de fliş, în depozite miocene şi mai ales în formaţiunile aluvionare cuaternare.  
         Solurile de pe teritoriul judeţului Suceava cunosc o gamă variată de tipuri, datorită complexităţii condiţiilor naturale, ca factori pedogenetici. La altitudinile cele mai mari, solul este slab evoluat, cuprinzând mult material scheletic. Solurile brune şi brun-acide cu un orizont de humus de grosimi mici acoperă aproape în întregime zona munţilor flişului. Pe suprafeţele calcaroase de pe masivul Rarău, precum şi insular în lungul Obcinei Mestecãnişului, se întâlnesc rendzine cu un orizont bogat în humus. 
          În regiunile de podiş, cu altitudini de 550-600 m, predomină solurile podzolice brune. Solurile cenuşii, cu un orizont gros de humus, ocupă areale importante pe interfluviul Suceava - Siret şi în Podişul Fălticenilor. Suprafeţele structurale slab înclinate de la NV spre SE de municipiul Suceava, precum şi Depresiunea Liteni, cunosc o dezvoltare importantã a solurilor cernoziomoide.         
Caracteristicile solurilor extramontane favorizează îndeosebi cultura cartofului, cerealelor păioase, plantelor tehnice, porumb, etc. 
          Relieful judeţului se caracterizează printr-o mare varietate şi bogăţie a formelor: munţi, depresiuni intramontane, dealuri, podişuri, câmpii, văi terasate, lunci, fiind format în principal din zona montană a Obcinilor Bucovinei din cuprinsul Carpaţilor Orientali (cca. 60% din suprafaţă) şi Podişul Moldovei, cu o diferenţă de nivel între cotele extreme de 1922 m (de la 280 m în albia râului Siret, în partea sudicã, la 2102 m vârful Călimani).  
          Fondul forestier ocupă 49,4% din suprafaţa judeţului (422.455 ha), reprezentând cca. 7% din întregul potenţial silvic al României, judeţul Suceava ocupând din acest punct de vedere locul I pe ţară. Ponderea vegetaţiei o constituie pădurile, care reprezintă o resursă naturală importantă a judeţului. Suprafaţa împădurită totalã a judeţului este de 411.115 ha (cca. 48,1% din suprafaţa totalã a judeţului).  
          Pe teritoriul judeţului Suceava, potrivit Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a, există două parcuri naţionale (Rodna şi Călimani) şi 22 rezervaţii naturale, cu o suprafaţă totală de 4701,7 ha, reprezentând 0,55% din suprafaţa totalã a judeţului, din care: 8 rezervaţii forestiere, 5 rezervaţii botanice, 5 rezervaţii geologice, 3 rezervaţii mixte, 1 rezervaţie paleontologică. 
          Rezervaţiile din judeţul Suceava se caracterizeazã printr-o mare diversitate floristică, faunistică şi peisagistică, determinată de răspândirea geografică a acestora din zona alpină până în cea de şes. 
Clima judeţului este, corespunzător formelor de relief specifice judeţului, de trei tipuri:   

•  temperat-continentalã, de podiş, în zonele Rădăuţi-Suceava-Fălticeni   
•  premontană, în zonele Poiana Stampei-Câmpulung Moldovenesc  
•  montană în zona Rarău-Giumalău.  

          Structura ocupării teritoriului:  

• vegetaţia forestieră - cca. 50,6% din teritoriu (reprezentând 7% din întreg potenţialul silvic al României şi ocupând locul I pe ţară din acest punct de vedere)  
• terenurile agricole - cca. 40,9%  
• apele de suprafaţă - 1,6%  
• drumurile şi localităţile - 4,2%