Un server Oracle consta dintr-o baza de date Oracle si o instanta Oracle server.
Instanta Oracle contine  structurile de memorie  interna si procesele care asigura functionalitatea clasica a unui SGBD.
La nivelul  sistemului de operare aceasta este un serviciu distinct identificat printr-un anume SID (numele personalizat al instantei)
Când un utilizator  cere o conexiune la baza de date  printr-un proces utilizator (ex. SQL Plus), cererea este preluata în prima faza de un  serviciu numit listener, a carui sarcina este  sa interpreteze string-ul  de conectare (numele bazei de date furnizat de catre utilizator) si sa verifice  daca exista un serviciu instanta corespunzator. Daca instanta  indicata exista si este activa , se creeaza câte un proces server pentru fiecare conexiune ( într-o arhitectura dedicata)  care va prelua sarcina administrarii  acestuia si va satisface cererile exprimate prin  comenzile SQL ale utilizatorului.
Instanta  Oracle  este elementul  esential care asigura functionalitatea  specifica SGBD-ului, si se materializeaza  sub forma unui serviciu specific. Concret, aceasta este formata dintr-o zona de memorie interna, numita  System Global Area, si o serie  de procese background care functioneaza  într-o maniera  colaborativa.

Unele arhitecturi hardware (de exemplu, sistemele cu disk-uri partajate) permit mai multor computere sa partajeze accesul la date, software sau dispozitive periferice.
Pachetele profita de aceste arhitecturi rulând instante multiple ce partajeaza o singura baza de date fizica. În majoritatea aplicatiilor, grupurile de aplicatii reale permit accesul la o singura baza de date de catre utilizatori pe multiple masini cu performante crescute.

Un server Oracle foloseste structuri de memorie si procese pentru a manevra si accesa baza de date. Toate structurile de memorie se afla în memoria principala a componentelor ce constituie sistemul baza de date. Procesele sunt functii (sarcini) ce lucreaza în memoria acestor computere.